Generalitati
Rubeola, numita si pojar german sau pojarul de 3 zile, este o boala produsa de virusul rubeolic. Rubeola este de obicei o boala blanda care nu produce probleme pe termen lung.
Cauze
Virusul rubeolic se raspandeste de cele mai multe ori prin picaturi de fluid de la nivelul membranelor mucoase care contin virusul. O persoana infectata poate raspandi virusul prin picaturile de fluid din timpul tusei, stranutului, vorbirii sau prin mancare sau bauturi la comun. Se poate produce infectarea si prin contactul cu o suprafata contaminata de picaturi de fluid, iar apoi atingerea zonelor ochilor, nasului sau gurii fara spalarea pe maini in prealabil. Mai putin obisnuit, se poate produce contaminarea si prin contactul cu sange infectat, la nivelul unor leziuni ale pielii sau mainilor daca nu se spala zonele afectate imediat.
Simptome
Simptomele tipice de rubeola sunt:
- un rash (exantem) minor
- edem si sensibilitate la palparea ganglionilor (mai ales cei aflati retroauricular, in spatele urechilor si occipital, partea posterioara a capului)
-febra moderata.
Uneori pot sa apara, mai ales la adolescente sau femeile tinere, dureri articulare (artrita), mai ales la nivelul articulatiilor mici ale mainilor. Durerile articulare (mai frecvente la femei) pot sa dureze mai mult de o luna pana dispar. Marirea ganglionilor din zona gatului este comuna multor boli virale; in cazul rubeolei, ganglionii cel mai frecvent afectati sunt cei localizati retroauricular si cei occipitali; gradul in care acestia se maresc si sensibilitarea acestora este patognomonica (specifica) rubeolei
Uneori rash-ul cutanat este singurul simptom de rubeola care pare la copiii mici.Copiii mai mari si adolescentii pot prezenta si febra, dureri oculare, dureri in gat si o stare de rau general; poate sau nu sa apara rash-ul.
Simptomele de rubeola, in special durerea si edemul de la nivelul articulatiilor, sunt mai frecvente la adulti decat la copiii.
Rash-ul tegumentar specific rubeolei este minor, debuteaza la nivelul fetei si se extinde la nivelul gatului si toracelui (pieptului) si apoi pe tot corpul. La inceput poate sa aiba un aspect de eritem (roseata) difuz, apoi devine eritem punctiform cu leziuni maculare neconfluante. Este de asemenea intalnita si o forma de rubeola fara rash cutanat. Chiar daca nu apare rash-ul tot exista contagiozitatea bolii.
Poate sa apara ca o complicatie a rubeolei, infectia la nivelul creierului (encefalita). Este o complicatie rara dar foarte serioasa. Unul din cinci bolnavi ce fac encefalita decedeaza.
Infectia fatului cu virusul rubeolic in primul trimestru este un risc pentru avort spontan, moarte fetala si defecte congenitale ale fatului. Mai mult de 90% din fetii infectati in primele 11 saptamani de sarcina dezvolta sindrom rubeolic congenital. Acest sindrom poate provoca defecte congenitale severe. Tulburarile de auz sunt cele mai frecvente, desi cataracta,glaucomul sialte probleme oculare, defecte de cord, afectiuni cerebrale, retard mintal si psihic (oprirea cresterii) si boli osoase pot de asemenea sa apara.
Alte boli si afectiuni virale pot provoca simptome si rash similar celui din rubeola. Din aceste motive, rubeola poate fi confudata cu:
-forme usoare de scarlatina, o boala care apare cel mai frecvet la copiii intre 2 si 10 ani, care au avut cu putin timp in urma angina (gat rosu)
-pojar, care se mai numeste si rujeola sau pojarul rosu
-boala a cincea (parvovirusurile B19), o boala contagioasa si de obicei o forma usoara de afectiune virala care apare la copii
-varicela, o boala usoara virala care afecteaza copiii mici; debuteaza de obicei cu febra mare 39.4 C pana la 40.6 C care dureaza 2-3 zile
-mononucleoza infectioasa, boala virala produsa de virusul Epstein Barr in cele mai multe cazuri; mononucleoza apare cel mai frecvent la adultii tineri intre 15 si 24 de ani
-reactii alergice la medicamente
-unele infectii gastrice sau intestinale (gastrointestinale) cum ar fi gastrita.
Investigatii
Prin examinarea sangelui la un bolnav cu rubeola se identifica anticorpii anti virus rubeolic. Aceste informatii pot ajuta medicul sa identifice daca:
-este o infectie recenta produsa de virusul rubeolic
-este o imunizare anterioara prin vaccinare sau daca boala a existat in antecedente.
Uneori se face o cultura virala, care poate sa identifice daca infectia curenta este produsa de virusul rubeolic. In orice caz, rezultatele se obtin in cateva saptamani.
Rubeola la copii si adulti
Daca copiii sau adultii nu au fost imunizati si se suspecteaza rubeola, se vor face teste ale sangelui care sa identifice anticorpii si sa se confirme diagnosticul. Se poate pune diagnosticul si fara examinarea sangelui, daca se cunoaste ca in antecedente nu a existat boala. Acest lucru se intampla cand exista simptome specifice de boala sau a existat contact cu o persoana cu diagnostic confirmat de rubeola.
Rubeola la femeile gravide
Ca parte a examinarilor de rutina prenatale, se determina si daca a existat imunizare pentru rubeola. Daca a existat expunere la rubeola si nu s-a produs imunizarea la boala, se recomanda injectarea de imunoglobuline (Ig). Imunoglobulinele nu previn infectarea cu virusul rubeolic, dar pot reduce simptomele si pot sa scada riscul de aparitie a defectelor congenitale. Aceasta examinare a sangelui va fi repetata la 2-3 saptamani. Daca rezultatele sunt negative, se va repeta testul din nou dupa 6 saptamani de la expunerea initiala, pentru a se asigura absenta infectivitatii.
Rubeola la nou-nascuti
Un copil nascut cu defecte congenitale care sugereaza infectia cu rubeola, va fi examinat imediat pentru a se determina daca rubeola a fost cauza. Diagnosticul se pune la nou-nascut prin examinarea fizica si istoricul medical al mamei, inclusiv ingrijirea prenatala. Daca se pune diagnosticul de sindrom rubeolic congenital, se previne transmiterea bolii si la ceilalti copii din spital.
In unele tari se testeaza toti nou-nascutii pentru defecte de auz, cel mai frecvent defect care se asociaza rubeolei. Daca se identifica acest defect se vor face mai multe investigatii, pentru a se cunoaste daca este vorba de rubeola. Acest lucru este de ajutor medicilor, daca este nevoie sa caute si alte defecte congenitale si semne de rubeola congenitala la copil.
Tratament medical
Tratamentul rubeolei se bazeaza pe tratarea simptomelor specifice, cum ar fi consum crescut de lichide pentru a se preveni deshidratarea si de asemenea se recomanda repausul. Acetaminofenul (paracetamol) se poate administra la copiii sau adultii care prezinta febra. Nu se administreaza aspirina nici unui bolnav cu varsta mai mica de 20 de ani datorita corelatiei dintre aceasta si sindromul Reye.
Daca copilul se naste cu rubeola, se iau masuri de izolare a copilului fata de alte persoane susceptibile la boala. Se va tine copilul la domiciliu, se va face o igiena adecvata si o imbaiere cu grija. Acestea fiind cele mai importante mijloace de controlare a bolii.
Se vor lua masuri suplimentare fata de femeile insarcinate. Femeile insarcinate care lucreaza cu copii, vor minimaliza contactul direct cu acestia, evitand expunerea la saliva sau puparea copiilor pe gura. Un copil nascut cu rubeola este contagios timp de un an.
Tratamentul la gravide
Femeile care vor sa devina gravide si care sunt nesigure de imunizarea lor la rubeola, se vor vaccina cu cel putin o luna inainte de sarcina. Chiar daca se face imunizarea in primul trimestru de sarcina, riscul la fat este destul de scazut. Cel mai important lucru este ingrijirea prenatala.
Femeile gravide si susceptibile la boala (neimunizate), trebuie sa se adreseze medicului specialist. Se va recomanda administrarea unei injectii cu imunoglobuline (Ig) daca a existat expunerea la virus. Imunoglobulinele nu previn infectia rubeolica, dar pot diminua simptomele de rubeola si poate sa scada riscul de defecte la fat. In orice caz, imunoglobulinele nu elimina riscul de aparitie al unui defect congenital datorat sindromului de rubeola congenitala; au existat cazuri de aparitie a sindromului de rubeola congenitala la copiii nascuti din mame la care s-au administrat imunoglobuline.
Femeile gravide nu sunt imunizate cu virus activ (viu), administrat sub forma obisnuita de vaccin MMR.
Femeile gravide care au fost infectate cu virusul rubeolic in primul trimestru de sarcina, se vor adresa medicului specialist pentru a se examina riscul de aparitie a sindromului rubeolic congenital si ce optiuni au la dispozitie.
Pot sa apara probleme la fat datorita infectarii mamei in timpul primului trimestru de sarcina cu virus rubeolic. Tratamentul variaza in functie de caz si daca exista sau nu defecte la fat.
Tratament ambulatoriu
Tratamentul la domiciliu al rubeolei se bazeaza pe administrarea de multe lichide si cat mai mult repaus. Se poate administra acetaminofen, cum este paracetamolul pentru febra si starea generala de rau. Nu se administreaza aspirina la persoanele cu varsta mai mica de 20 de ani datorita asocierii aspirinei cu sindromul Reye.
Exista riscul contactarii rubeolei daca nu a existat o imunizare anterioara sau daca nu s-a produs boala in antecedente. Din acest motiv persoanele bolnave de rubeola trebuie sa evite contactul cu persoanele susceptibile la boala.
Copiii, adolescentii si adultii cu rubeola nu trebuie sa se prezinte la gradinita, scoala, loc de munca sau sa se afle in contact cu alte persoane, in special femei gravide, timp de 7 zile dupa aparitia rash-ului cutanat.
Profilaxie
Exista imunizarea pentru evitarea aparitiei rubeolei. Se administreaza in combinatie un vaccin pentru pojar, oreion si rubeola, sub forma unei singure administrari numit MMR. Exista doua doze de vaccin care este injectat la distanta de cel putin 4 saptamani. Prima doza se administreaza la varsta de 12-15 saptamani si cea de-a doua la varsta de 4-6 ani si nu mai tarziu de 11-12 ani.
Se adminstreaza vaccinul MMR la adolescenti si adulti in situatiile urmatoare:
-persoanele nascute dupa 1956 care nu au fost vaccinate cu vaccinul MMR
-la cadrele medicale
-la studentii sau persoanele care circula international si care nu au dovezi de imunizare sau o imunitate pentru rubeola.
La femeile care doresc sa devina insarcinate si nu sunt sigure daca sunt imunizate pentru rubeola, se vor face teste de sange pentru a se determina imunitatea sau susceptibilitatea la boala. In unele tari se fac examinari obligatorii ale sangelui inainte de casatorie, pentru a se determina imunitatea la rubeola. Daca nu exista imunizarea, se va administra vaccinul si se va astepta cel putin o luna inainte de conceptia unui copil. Chiar daca exista imunizare in timpul primei perioade a sarcinii, riscul pentru fat este destul de scazut. Cel mai important lucru este ingrijirea prenatala.
Multi parinti sunt ingrijorati daca vaccinul MMR poate cauza autism. Studii efectuate in Europa, Canada sau Statele Unite au aratat ca nu exista nici o legatura intre vaccinul MMR si autism.
22:53
Admin
